ce surpriza :)

MyHeritage: Look-alike Meter - Trace family tree - Family history

Ajutati-o pe Ioana

pt ca se apropie 1 Iunie si ne gandim la copii, ganditi-va si la Ioana. e sec si fara inspiratie ce am spus, dar e vorba de un copil care sufera, prin urmare nu pot descrie in prea multe cuvinte ce simt.

www.helpioana.com

e atat de simplu :)

prima postare serioasa :)

asa... ca nici macar nu stiu cu sa incep. :) mi-e clar ca blogul asta o sa mi-l citeasca bamboocha, si nu peste mult timp, asa ca mi-as dori o anumita coerenta :)

ca sa marchez aceasta perioada din viata ei, o sa scriu despre o intamplare recenta, mai precis de ieri dimineata. pt ca de o sapt si mai bine ne luptam cu niste muculozauri (adica muci :)) folosirea batistei bebelusului si a aspiratorului a fost inevitabila. nu-i place deloc, cred ca mai ales zgomotul puternic al aspiratorului. ieri dimineata, spre deosebire de altele, nu vroia sa iasa din patuc. tot imi zicea "mami nani nani". ok, dar 5 min, da? ca e tarziu... si ea nu si nu, "nani nani". intr-un final reusesc sa o scot de acolo iar ea incepe sa planga si sa zica de apiatoiu (aspiratorul). o schimb cu chiu cu vai iar dupa se duce la aspirator. eu o intreb, cu sufletul rupt in doua, daca vrea sa-i scot mucii, ea ca da. ma ajuta sa-l car, isi ia si pompita de nas, o pune la aspirator, ma aseaza pe fotoliu, intinde bratele s-o iau sa incepem operatiunea. nu mai facuse niciodata asa, se stresase saracutza cu gandul la abominabila operatiune si a preferat sa si-o faca cu mana ei decat sa fie luata prin surprindere.

asta e copilul meu la 1 an si 9 luni. daca o insemna ceva sau nu, nu stiu, insa gestul ei parca m-a marcat, imi dau lacrimile si acum: cum sa se streseze un copil asa mic pt lucrul asta? in fine, de ieri, ducem lupta cu aspiratorul, care acum sta la locul lui si nu mai tb folosit, gata, ca nu mai avem mucisori, insa plasul tot o ineaca si ma ia de mana sa-l scot si sa-l folosesc dar sa stie ea cand exact.

e ilinca mea si o iubesc din tot sufletul. partea asta cu stresatul degeaba de la mine a luat-o :) sper sa nu fie si in viitor fraiera ca maica-sa :))

ca sa va dati seama mai bine despre cine vorbesc, iata prima ei fotografie pe bloguletul pe care mama se chinuie, din rasputeri de altfel, sa i-l inchege :)

ea e bamboocha :) aici mascata in "oaaaa" (pisica). ca asa face pisica la noi... ilinca lu' mami si lu' tati. fetita, care momentan, e stresata de un amarat de aspirator...
povestea bamboochei incepe demult, cand inca nu stiam ca o sa fie bamboocha. intr-o zi de ianuarie, parca 5 era, e o ceata in mintea mea despre perioada aia... tocmai venisem de la roma, unde petrecusem revelionul, un revelion cu plimbari multe, agitatie pe strazile romei si dupa urmata de multa bere... :D era ciudat insa ca in noaptea de revelion ma luase somnul cam devreme si nu ma dadeam dusa la nici un dans sau ce naiba se mai petrecea pe acolo. si in avion, la intoarcere, tot asa ma trecusera niste soamne, pe niste turbulente de toata frumusetea. in fine, ajungem iar in ziua aia, ca de acolo plecasem, cand inca somnul nu-mi pusese semne de intrebare... si-mi zic ca totusi tb sa-mi iau un test de sarcina. nu mai luasem de vreo 2 luni, oricum ieseau negative. si-l iau si-l fac si-l las in baie...era seara, ciprian se duce la baie si-mi zice de test (ciprian fiind tatal, pe atunci partenerul meu de viata, acum si sot :)) il iau si ma gandesc ca in viata mea nu vazusem niste dungi atat de rosii. i-l arat si lui si el imi zice cu voce pierduta: pupicica, de data asta chiar am pus-o. ura, ura, ia uite cum ne exprimam noi de bucurie :D
il trimit la farmacie sa mai ia 2 teste, diferite, unul tot pt seara aia si unul pt a doua zi dimineata, iar eu intre timp trag cu sete dintr-o tzigara, gandidu-ma ca probabil este printre ultimele tzigari pe care le voi fuma si tot nu-mi vine sa cred. pai nu ziceau oamenii astia ca ramai cam in 6 luni gravida?? sau cam 1 an, depinde de noroc?? cum sa raman asa repede, adica in 3 luni si ceva?? si nu ca nu ne doream copilul, nu, dar parca totusi... sa plang? sa rad? sa sun lumea? sa m-arunc in cap??? fac si al doilea test, dungile alea erau parca mai rosii, luuumeeee, e adevarat, se invarte pamantul cu mine, adica eu ce fac acum, il mangai pe kiki (pisoiul), ma uit la ciprian, el la mine, suntem muti. ia uite ca nu e deloc ca-n filme... ce chestie...
a doua zi dimineata il fac pe al treilea si ultimul test. e la fel, la fel, tras la indigo ca celelalte. frate, deci nu mai nici un dubiu.

si uite asa prima veste despre bamboocha ne-a luat total prin surprindere :) eram speriati de inevitabil, ce fraieri si noi, cand ma gandesc acum :)) stiu ca n-am prea vb atunci, era fiecare cu gandurile lui, le auzeai cum ne trosneau in creier si mi-as fi dorit sa am mai multe camere ca sa pot fi singura sa ma gandesc. insa nu era decat garsoniera noastra de la etajul 10 si noi... si kiki, pisoiul.

http://www.inimacopiilor.ro/campanie/ajuta.php

poate cititi din intamplare, si vorba spotului de campanie, e nevoie de 250.000 de sms-uri. eu adaug de doar 250.000 de sms-uri sa ne salvam copii.

ietete

ietete, ca mi-am facut si eu blog. ca am inteles ca e la moda. lipsita putin de inspiratie, m-am folosit de porecla piticei, adica bamboocha. si ce noroc ca adresa era valabila. pai si normal, cine sa foloseasca mama de bamboocha?? :))

gata pt prima oara. o sa ma mai gandesc la ce sa scriu.